Întreabă orice!

despre Ortodoxie

Autor: andrei (page 1 of 2)

Când cade Paștele?

Pascalia reprezintă data la care se sărbătorește în fiecare an praznicul Învierii Domnului (Paștele). Această dată se calculează după o formulă stabilită în anul 325 la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Atunci s-a hotărât ca Paștele să fie sărbătorit în prima duminică de după lună plină de după echinocțiul de primăvară. Dacă această dată coincide cu paștele iudaic atunci sărbătoare ortodoxă se decalează cu o săptămână. Tot în 325 s-a stabilit ca Patriarhia Alexandriei să fie cea care în fiecare an calculează și transmite tuturor celorlalte patriarhii data Paștelui.

În 1923 când a fost îndreptat calendarul s-a hotărât ca Paștele să fie sărbătorit în continuare pe vechiul stil pentru a rămâne aceiași dată a Învierii Domnului în toată lumea ortodoxă.

  • 2017 – 16 aprilie
  • 2018 – 8 aprilie
  • 2019 – 28 aprilie
  • 2020 – 19 aprilie
  • 2021 – 2 mai
  • 2022 – 24 aprilie
  • 2023 – 16 aprilie
  • 2024 – 5 mai
  • 2025 – 20 aprilie

Care sunt cele 9 Fericiri?

  1. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
  2. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
  3. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
  4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
  5. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
  6. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
  7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
  8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
  9. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.”

Extras din Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București, 2008, Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetele: 3-12.

Imnul dragostei

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.

Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

Extras din Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București, 2008, Epistola 1 Corinteni a Sf. Ap. Pavel, capitolul 13, versetele: 1-13.

Cum se fac trimiterile biblice într-o lucrare științifică?

Trimiterile către cărțile biblice se dau în text, (nu în notele de subsol) între paranteze rotunde, folosind titlurile cărţilor, capitolul (urmat de virgulă) şi versetele, cu cifre arabe.

Iată câteva exemple:
Matei 5, 43-45 = Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetele de la 43 la 45.
Fapte 6, 8 – 7, 60 = Faptele Apostolilor, de la capitolul 6, versetul 8, până la capitolul 7, versetul 60.
1 Corinteni 13, 1-8. 13 = Epistola întâi către Corinteni, capitolul 13, versetele de la 1 la 8, precum și versetul 13.
Ioan 5, 31-32; 7, 16-18 = Evanghelia după Ioan, capitolul 5, versetele de la 31 la 32, precum și capitolul 7, versetele de la 16 la 18.

Despre sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh

Sărbătoarea Cincizecimii este de origine vechi-testamentară. Era celebrată pentru a comemora ziua în care s-a dat legea în Muntele Sinai, când Dumnezeu a făcut legământ cu poporul Său ales și, în același timp, este o sărbătoare a recunoștinței pentru primele roade ale pământului (v. Num. 28, 26) și pentru noua recoltă (v. leș. 23, 16). Era celebrată la încheierea a șapte săptămâni, în a cincizecea zi după Paștele iudaic, și de aceea s-a numit sărbătoarea Săptămânilor (v. Deut. 16, 9-10). În această zi a descoperirii legii, fiind și a cincizecea zi după Învierea lui Hristos, Duhul Sfânt S-a pogorât asupra apostolilor și a ucenicilor Mântuitorului, prin Iconomia dumnezeiască, după cum a făgăduit Mântuitorul (v. In 14, 26). Această pogorâre a Duhului Sfânt este noul legământ făcut de Dumnezeu cu noul Israel – Biserica -, prin care harul Duhului Sfânt dătător de lege a luat locul legii din Sinai.

Dacă toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi iau parte la lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu în lume și în om, în această lucrare manifestările lor diferă. Îl mărturisim pe Dumnezeu-Tatăl, Creatorul lumii văzute și nevăzute, „făcându-le pe toate împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt” (Vecernia Mare, stihiră, glas 8); pe Dumnezeu Fiul, Răscumpărătorul, „ prin Care L-am cunoscut pe Tatăl și prin Care Sfântul Duh a venit în lume” (Rugăciunea plecării genunchilor a Sfântului Vasile cel Mare de la Vecernia Mare); și pe Dumnezeu-Duhul Sfânt, Mângâietorul, „Care de la Tatăl purcede și în Fiul Se odihnește”, dând viață tuturor celor vii. În ziua pogorârii Duhului Sfânt asupra apostolilor s-a arătat lucrarea desăvârșită a Celei de-a treia Persoane a Sfintei Treimi, ca putere sfințitoare, iar această lucrare este „împlinirea ultimă a făgăduinței”[1]. Pogorârea Duhului Sfânt Care purcede de la Tatăl și Se revarsă prin Dumnezeu Fiul (v. Fapte 2, 33) a descoperit lumii cunoștința prin har a tainei Sfintei Treimi consubstanțiale, neîmpărțite, dar distincte. O dată cu împlinirea făgăduinței, se împlinește și revelația lui Dumnezeu în trei Persoane, adică manifestarea dogmei centrale a creștinismului. Dacă, în ziua Botezului Domnului, arătarea Sfintei Treimi a fost accesibilă doar simțurilor exterioare – Ioan Botezătorul a auzit vocea Tatălui, L-a văzut pe Fiul și pe Duhul Sfânt pogorându-Se în chip fizic, ca un porumbel -, astăzi, harul Duhului Sfânt, care luminează întreaga ființă a omului răscumpărat de Fiul lui Dumnezeu, îl duce la îndumnezeire. După măsura capacității sale, omul primește posibilitatea de a-L vedea pe Dumnezeu și de a se face părtaș la Împărăția harului, care este a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Ca manifestare exterioară, celebrarea Cincizecimii, adică împodobirea bisericilor și caselor cu ramuri verzi, cu plante și cu flori, este tot o amintire a Bisericii Vechiului Testament. Ea exprimă simbolic puterea Duhului Sfânt – regeneratoare, înnoitoare și dătătoare de viată si de rod în toate cele ce sunt.

Extras din: Leonid Uspensky – Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophia, București, 2011, pp. 209-210.

[1] Sf. Grigorie Teologul, Predica 41 despre Cincizecime

Ce este mântuirea?

Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Hristos. Ea ne-a fost făcută cu putinţă de întruparea, jertfa, învierea și înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer şi ne-o putem însuşi prin harul dumnezeiesc, cu care trebuie să conlucrăm prin credinţă şi fapte bune. De mântuire se poate împărtăşi orice om, căci Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului” (I Tim. 2, 4).

Unde se găseşte adevărul care duce la mântuire?

Adevărul care duce la mântuire se găseşte în Sfânta Biserică Ortodoxă, „stâlpul şi temelia adevărului” (I Tim. 3, 15).

De la cine are Biserica Ortodoxă acest adevăr?

Biserica Ortodoxă are acest adevăr de la Dumnezeu Însuşi, vestit mai dinainte de patriarhii, drepții și proorocii Vechiului Testament, care au avut o viaţă şi cugetare sfântă, şi apoi, în mod desăvârșit, prin Însuși Fiul Său întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui şi Care ţine toate cu cuvântul puterii Sale…” (Evr. 1, 1-3).

Cum a dat Dumnezeu acest adevăr?

Acest adevăr l-a dat Dumnezeu prin Descoperire dumnezeiască.

Extras din Învățătura de Credință Ortodoxă, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 7.

Care este cea mai mare grijă a credinciosului în viață?

Care este cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului în viaţă?

Cea dintâi datorie şi cea mai mare grijă a credinciosului, în viaţă, este grija de mântuirea sufletului său. Nimic pe lume nu e mai de preţ pentru el ca mântuirea sufletului, după cuvântul Mântuitorului, care zice: „Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-37).

Extras din Învățătura de Credință Ortodoxă, Editura Doxologia, Iași, 2009, p. 7.

De ce nu au voie să intre femeile în Muntele Athos?

– Explicați-ne, vă rugăm, de ce femeile nu au voie în Sfântul Munte?

– Da… Oriunde mergem numai asta ne întreabă! Acum, vedeți, este curentul feminismului care consideră că femeia este nedreptățită dacă nu vine în Sfântul Munte. Femeile nu vin în Sfântul Munte pentru că Athosul este un loc al fecioriei bărbătești. (…) a venit un vizitator la Sfântul Munte și mi-a spus: „Eu cred că aveți complexe cu femeile și din cauza asta nu le primiți!” Și eu i-am răspuns că persoana pe care monahii din Sfântul Munte o cinstesc cel mai mult este o femeie: Maica Domnului. Însă, deoarece trăiesc într-un loc al fecioriei bărbătești, femeia nu poate intra în curtea lor. Monahii însă care ies din Sfântul Munte, duhovnicii, au legătură spirituală cu femeile, le spovedesc, se implică în Taina căsătoriei și încearcă să arate locul corect al femeii în societate care nu este altul decât maternitatea.

Extras din: Cuvânt din Sfântul Munte: Omiliile Arhimandritului Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatopedi, în România, Ediție îngrijită de Mănăstirea Vatopedi, 2011, p. 223-224;

Părinții adoptivi trebuie să-i spună copilului că este înfiat?

„- Părinte, părinții adoptivi trebuie ca la o anumită vârstă a copilului să-i spună că este înfiat?

– Ei, cel mai bine este să-i spună copilului la o anumită vârstă. Dar ceea ce are mai mare valoare este să-l iubească mult pe copil și așa cum trebuie. Există copii care trăiesc cu părinții lor firești, dar iubesc mai mult pe alți oameni, pentru că părinții lor nu au dragoste.”

Extras din: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte Duhovnicești vol .IV, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 76.

Ce este Decalogul?

Etimologic, cuvântul Decalog provine din limba greacă și înseamnă zece cuvinte. În limbaj biblic decalogul se referă la cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (cartea Ieșirea, capitolul 20).

Modul în care cele zece porunci sunt împărțite diferă în funcție de confesiune.

Biserica Ortodoxă și bisericile reformate împart Decalogul după modelul propus de Filon din Alexandria: primele patru porunci (care cuprind datoriile omului față de Dumnezeu) și ultimele șase porunci (care cuprind datoriile față de semeni).

Biserica romano-catolică și bisericile luterane împart Decalogul după modelul Fericitului Augustin care a vrut să pună în valoare numerele simbolice 3, 7 și 10. Astfel prima și a doua poruncă sunt luate împreună, iar ultima este despărțită în două părți (prima parte referindu-se la soția aproapelui și a doua parte la casa și bunurile aproapelui). Astfel primele 3 porunci se referă la datoriile față de Dumnezeu, iar ultimele șapte se referă la datoriile față de semeni.

Older posts

© 2017 Întreabă orice!

Theme by Anders NorenSUS ↑