Ortodoxia

Întreabă orice despre Ortodoxie

Page 2 of 3

Acatistul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (PDF)

Descarcă Acatistul Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt

Condac 1:

Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, care cu dreptate și cu dragoste a cârmuit poporul său; ctitor de locașuri sfinte și apărător al creștinătății; cel cinstit cu numele de „atlet al credinței creștine”, cu bucurie într-un glas să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Icos 1:

Din pruncie ai fost crescut de părinții tăi în dragostea de neam și credință, iar la vârsta oșteanului luptător ai fost rânduit de Dumnezeu să conduci Țara Moldovei. Pentru aceasta alesul între ierarhi, Mitropolitul Teoctist, la locul numit Direptate, domn te-a uns, ca împreună să glăsuim:
Bucură-te, că din copilărie ai iubit buna podoabă a Casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ctitor al multor biserici din Țara Moldovei;
Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;
Bucură-te, că și alte mănăstiri din Muntele Atonului cu dărnicie ai ajutat;
Bucură-te, că astfel ostenindu-te, Dumnezeu ți-a sfințit viața;
Bucură-te, că prin înălțarea de biserici și mănăstiri ai întărit evlavia ortodoxă;
Bucură-te, că prin zidirea lor ai adus laudă și mulțumire lui Dumnezeu;
Bucură-te, că prin acestea pildă te-ai făcut cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, că ai păzit dreapta credință;
Bucură-te, că ai avut credință lucrătoare prin iubire;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 2:

Împodobind pe pământ sfinte locașuri, cu daruri multe, biserică nefăcută de mână ți-ai pregătit în ceruri, unde acum te veselești și cu îngerii împreună glăsuiești, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Văzând primejduită credința creștină, te-ai umplut de apostolească râvnă în apărarea ei, cerând ajutor de la Dumnezeu și luând ca mijlocitori pe sfinți; pentru aceea cu bucurie strigăm:
Bucură-te, că te-ai arătat iscusit atlet al lui Hristos;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a dat putere în luptele pe care le-ai purtat;
Bucură-te, că Sfinții Mari Mucenici Procopie și Dimitrie te-au întărit în lupte;
Bucură-te, că Sfântul Mare Mucenic Gheorghe pururea ți-a fost ocrotitor;
Bucură-te, că ai făcut din icoana Sf. Gheorghe steagul oștirii tale;
Bucură-te, că pe acest Mare Mucenic ocrotitor al Moldovei l-ai ales;
Bucură-te, că prin mijlocirea acestor sfinți ai biruit pe vrăjmași;
Bucură-te, că în toate cu puterea lui Dumnezeu ai fost biruitor;
Bucură-te, că de primejdia morții în lupte nu te-ai spăimântat;
Bucură-te, oștean înțelept al Crucii;
Bucură-te, purtător al biruinței dăruite din cer;
Bucură-te, nebiruit ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 3:

Nu de la oameni ți-a venit ajutorul în luptele ce ai purtat pentru apărarea credinței, ci de la Dumnezeu Atotputernicul, Cel ce toate le împlinește după bunăvoirea Sa. Pentru aceasta, Sfinte Ștefane, năvălirile potrivnicilor, cu ajutorul Celui ce dă biruințele, oprindu-le, ai cântat: Aliluia!

Icos 3:

Fiind încredințat că Dumnezeu te va ajuta să biruiești, ți-ai îmbărbătat oștenii cu pilda curajului tău și apoi i-ai răsplătit după dreptate, pentru care glăsuim:
Bucură-te, înțelepte Voievod, că în toate cu frică de Dumnezeu ai lucrat;
Bucură-te, că ai mulțumit lui Dumnezeu pentru ajutorul primit;
Bucură-te, că ai răsplătit pe cei ce s-au jertfit pentru credință și țară;
Bucură-te, că îndreptarea celor potrivnici cu răbdare ai așteptat-o;
Bucură-te, că celor răi le-ai stat împotrivă;
Bucură-te, că pe cei vinovați cu înțelepciune i-ai judecat;
Bucură-te, că ai știut să ierți și să mustri cu bună rânduială;
Bucură-te, că pe părtașii la uciderea tatălui tău i-ai iertat;
Bucură-te, că și altora te-ai arătat îndurător;
Bucură-te, că prin acestea ai împlinit porunca iubirii de vrăjmași;
Bucură-te, că în toate milostiv te-ai arătat;
Bucură-te, că pe dușmani la pace i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 4:

Purtând biruință asupra potrivnicilor ca un ostaș al lui Hristos, smerit și înțelept, ai socotit, după dreptate, că aceasta vine de la Dumnezeu. De aceea n-ai încetat, Sfinte Ștefane, să lauzi nemăsurata Sa milostivire, cântându-I neîncetat: Aliluia!

Icos 4:

Înconjurat fiind de mulțimea potrivnicilor de alt neam, ai înțeles că numai Dumnezeu te poate ajuta; drept aceea te-ai silit să faci voia Lui. Pentru aceasta ai luat ca rugător către Dumnezeu și povățuitor duhovnicesc pe Sfântul Daniil Sihastrul; de aceea cu bucurie te lăudăm:
Bucură-te, iubitorule al sihaștrilor;
Bucură-te, fiu duhovnicesc preaiubit al Cuviosului Daniil;
Bucură-te, că pe duhovnicul tău cu smerenie l-ai ascultat;
Bucură-te, că prin învățăturile acestui cuvios ți-ai luminat cugetul;
Bucură-te, cinstitorule al tuturor călugărilor;
Bucură-te, că rugăciunilor acestora te-ai încredințat;
Bucură-te, că prin sfintele lor rugăciuni te-ai întărit în lupte;
Bucură-te, că tu pe aceștia după cuviință i-ai cinstit;
Bucură-te, că multe mănăstiri și sihăstrii ai împodobit;
Bucură-te, că în luptele tale, voia lui Dumnezeu ai împlinit;
Bucură-te, că țara, dreapta credință și creștinătatea întreagă ai apărat;
Bucură-te, întâiule între voievozii neamului;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 5:

Mănăstirile ctitorite de tine, slăvite Ștefane, cetăți ale credinței noastre ortodoxe s-au arătat și candele luminoase ale cunoașterii lui Dumnezeu, iar prin cuvintele Sfinților Părinți ai Bisericii străbune am învățat să cântăm neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Să priveghem și să ne rugăm ca să nu cădem în ispită, ne-a învățat Dumnezeu Mântuitorul, iar Pavel Apostolul ne-a povățuit să ne rugăm neîncetat, învățături pe care tu în minte și în inimă le-ai purtat, pentru care laude ca acestea aducem ție:
Bucură-te, iubitorule al rugăciunii;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost scut de apărare în războaie;
Bucură-te, că prin post și rugăciune te-ai întărit;
Bucură-te, că prin rugăciune pe vrăjmașii văzuți și nevăzuți i-ai biruit;
Bucură-te, că prin evlavie la cunoașterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, statornic rugător pentru cei vii și pentru cei adormiți;
Bucură-te, că prin pocăință și post ți-ai curățit sufletul;
Bucură-te, că prin credință și fapte bune sfințenie ai dobândit;
Bucură-te, că pe Hristos, cu osârdie, l-ai slujit;
Bucură-te, că prin răbdare și rugăciune ți-ai agonisit smerenie;
Bucură-te, că prin credință tare sufletul ți-ai luminat;
Bucură-te, că prin Tainele Bisericii cu Hristos te-ai unit;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 6:

Ca și cu o porfiră te-ai îmbrăcat, Sfinte Ștefane, cu milostenia și cu bunătatea inimii, iar Dumnezeu, cunoscătorul inimilor nu te-a părăsit atunci când i-ai cerut ajutorul în nevoi și în necazuri; Căruia, mulțumindu-I ai cântat: Aliluia!

Icos 6:

Având statornică iubire față de Hristos, te-ai îndreptat pururea cu creștinească dragoste către cei din nevoi; de aceea grăim unele ca acestea:
Bucură-te, ajutătorul celor săraci și nedreptățiți;
Bucură-te, că pe ei i-ai iubit pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că i-ai ocrotit de lăcomia celor prea bogați;
Bucură-te, că multe familii nevoiașe ai ajutat;
Bucură-te, că milosteniile tale bucurie au adus celor lipsiți;
Bucură-te, că prin miluirea lor scară către cer ți-ai făcut;
Bucură-te, că rugăciunea și postul cu milostenia le-ai unit;
Bucură-te, că iconom credincios al darurilor lui Dumnezeu te-ai arătat;
Bucură-te, că bine chivernisind bogățiile pământești, cele duhov¬nicești ai agonisit;
Bucură-te, că nu ți-ai lipit sufletul de cele trecătoare;
Bucură-te, învățătorule al milei și prietenul săracilor;
Bucură-te, că pentru bunătatea ta Hristos te-a răsplătit cu daruri veșnice;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 7:

Învățând de la Hristos să nu răsplătești cu rău celor ce ți-au greșit, iertare celor osândiți le-ai dăruit, iar cei miluiți de dragostea ta au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Din pricina neascultării, strămoșii neamului omenesc au fost scoși din Rai, iar tu, prin smerenie și ascultare, cunună de biruință de la Hristos ai dobândit; ca să-ți cântăm:
Bucură-te, Domnitor iubitor de smerenie;
Bucură-te, că prin ea ai surpat uneltirile diavolului;
Bucură-te, că prin ea ai îmblânzit pe cei răi;
Bucură-te, că prin smerenie spre cele cerești te-ai înălțat;
Bucură-te, că biruințele tale lui Hristos le-ai datorat;
Bucură-te, că înfrângerile tale, certare de la Dumnezeu le-ai socotit;
Bucură-te, că prin acestea te-ai păzit de duhul mândriei;
Bucură-te, că prin smerenie ai rușinat pe cel potrivnic;
Bucură-te, că țara și Biserica neamului prin jertfelnicia ta s-au întărit;
Bucură-te, că pentru smerenia ta Dumnezeu ți-a dat darul înțelepciunii;
Bucură-te, că smerindu-te, ți-ai pus toată încrederea în Dumnezeu;
Bucură-te, că dreapta judecată ți-a fost cumpănă în cârmuirea țării;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 8:

Țara și credința vitejește le-ai apărat, mărite Ștefane, crezând în Domnul Hristos, Cel ce ți-a dat ție putere. De aceea, împreună cu binecredincioșii tăi oșteni, din dragoste ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”, a zis Domnul, iar Apostolul grăiește: „prin multe necazuri se cade nouă să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu”; la aceste cuvinte tu, slăvite Ștefane, luând aminte, crucea vieții tale ai purtat-o cu vrednicie creștinească, pentru care noi îți aducem laude ca acestea:
Bucură-te, vrednic ostaș al lui Hristos;
Bucură-te, că necazurile vieții cu răbdare le-ai îndurat;
Bucură-te, că moartea celor patru copii ai tăi nu ți-a slăbit credința în Dumnezeu;
Bucură-te, că în necazuri mai mult te-ai apropiat de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin răbdare te-ai întărit în dreapta credință;
Bucură-te, că ai purtat Crucea lui Hristos cu multă bucurie;
Bucură-te, că ai fost Domnitor harnic și oștean viteaz;
Bucură-te, că înfrânt fiind, n-ai deznădăjduit;
Bucură-te, că sfaturile evlavioasei tale maici le-ai urmat;
Bucură-te, că primejdiile nu te-au spăimântat;
Bucură-te, că îndurând multe necazuri, lui Iov te-ai asemănat;
Bucură-te, că ai fost pildă de răbdare în necazuri;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 9:

Fiind rănit în lupta de la Chilia, creștinește ai răbdat durerile până la sfârșitul vieții, gândindu-te pururea la suferințele Mântuitorului pe Cruce, Căruia cu smerenie I-ai cântat: Aliluia!

Icos 9:

Încredințat fiind de Învierea cea de obște, n-ai slăbit în dragostea față de cei adormiți în Domnul, ci, cu osârdie, i-ai cinstit prin fapte creștinești, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, fiu binecinstitor al părinților care te-au născut;
Bucură-te, cinstitorule al moșilor și strămoșilor din care ai odrăslit;
Bucură-te, că mormintele lor le-ai împodobit;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat dragostea ta față de ei;
Bucură-te, că pentru sufletele celor răposați multă grijă ai purtat;
Bucură-te, că nedespărțit de ei ai rămas prin dragostea lui Hristos;
Bucură-te, că pildă de cinstire a înaintașilor te-ai făcut;
Bucură-te, că prin faptele tale credința în Învierea celor morți ai mărturisit;
Bucură-te, cinstitor smerit al celor adormiți în dreapta credință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru sufletele ostașilor care s-au jertfit în luptă;
Bucură-te, că împreună cu drepții locuiești în ceruri;
Bucură-te, împlinitor viteaz al voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 10:

Cinstirea oștenilor care și-au jertfit viața pentru credință și neam ai dovedit-o așezând osemintele lor la temelia bisericii Mănăstirii Războieni, ca pe niște odoare de mare preț; pentru care, împreună cu ei, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Deschizându-ți inima la cuvintele apostolești: „Pentru mine viața este Hristos și moartea câștig”, te-ai îngrijit creștinește de trecerea ta la veșnicele locașuri; de aceea te lăudăm acum:
Bucură-te, că totdeauna te-ai îngrijit de sfârșitul vieții tale pământești;
Bucură-te, că prin aceasta te-ai gândit la ziua Judecății lui Hristos;
Bucură-te, că te-ai pregătit pentru a da răspunsul cel bun;
Bucură-te, că moartea strămutare la cele veșnice ai socotit-o;
Bucură-te, că din timp mormântul ți-ai zidit la Mănăstirea Putna;
Bucură-te, că despărțirea de trup nu te-a înfricoșat;
Bucură-te, că ai înțeles creștinește vremelnicia acestei vieți;
Bucură-te, că prin trecerea ta la cele veșnice, n-ai uitat poporul tău;
Bucură-te, că legământ sfânt ai lăsat urmașilor tăi;
Bucură-te, că aceștia din pilda vieții tale se luminează;
Bucură-te, că ei, asemenea ție, înălțând locașuri sfinte preamăresc pe Hristos;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ocrotești pe iubitorii de Biserică;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 11:

Strămutându-te la locașurile cele veșnice, poporul binecredincios pe tine rugător neîncetat către Dumnezeu te-a aflat, ca împreună cu tine, să-I cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Iubind pe Hristos pe pământ, acum vezi frumusețea chipului Său strălucind în slava cea negrăită a Împărăției cerurilor. Știindu-te rugător pentru noi, cei ce suntem cuprinși de noianul ispitelor, te lăudăm, alesule al lui Dumnezeu, Sfinte Ștefane Voievod, zicând:
Bucură-te, pururea rugător pentru poporul cel credincios;
Bucură-te, ocrotitor al celor asupriți și împovărați;
Bucură-te, apărător al călugărilor ce se roagă în ctitoriile tale;
Bucură-te, apărător al Ortodoxiei;
Bucură-te, luminător al cârmuitorilor de țară;
Bucură-te, fiu credincios al Bisericii tale;
Bucură-te, om al dreptății pentru cei mulți;
Bucură-te, ctitor al multor mănăstiri și biserici;
Bucură-te, apărător al credinței creștine;
Bucură-te, că te asemeni marelui Împărat Constantin;
Bucură-te, Voievod viteaz și înțelept;
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu și luptător creștin;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 12:

Toate ctitoriile pe care tu cu alese daruri le-ai împodobit sunt cinstite acum de credincioșii ce laudă pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icos 12:

Pomenirea ta cea binevestită, bucurie s-a arătat nouă urmașilor tăi, mărite Ștefane; luminează sufletele noastre cu lumina cunoștinței de Dumnezeu, de care pururea te bucuri în ceruri, pentru ca să-ți cântăm:
Bucură-te, închinător al Sfintei Treimi;
Bucură-te, binefăcător al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, cinstitor al sfinților ei;
Bucură-te, rugător pentru noi în ceruri;
Bucură-te, prieten al împăraților dreptmăritori;
Bucură-te, ocrotitor al oștirii iubitoare de Hristos;
Bucură-te, ocrotitor al ctitorilor de locașuri sfinte;
Bucură-te, apărător al celor nedreptățiți;
Bucură-te, lauda întregii Moldove și a tuturor românilor;
Bucură-te, nădejdea Bucovinei și a Basarabiei;
Bucură-te, Voievod purtător de biruință;
Bucură-te, lauda și bucuria credincioșilor creștini;
Bucură-te, Sfinte Ștefane, apărător al creștinătății!

Condac 13:

O, iubitorule de Dumnezeu, Sfinte Ștefane, zidește cu rugă¬ciunile tale în inimile noastre altar sfânt, precum ai zidit atâtea biserici și mănăstiri; biruiește duhurile rele ce se oștesc asupra noastră în chip nevăzut; ocrotește-ne cu rugăciunile tale necontenite și cu darul cel dat ție de Hristos, precum ai ocrotit pe creștinii din vremea ta, ca împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Din pruncie ai fost crescut…și Condacul 1: Binecredinciosului Voievod al Moldovei…

Rugăciune către Sfântul Voievod Ștefan cel Mare

Sfinte Ștefane Voievod, apărător al poporului român și grabnic folositor al tuturor creștinilor, ascultă rugăciunea pe care o înălțăm către tine, noi, nevrednicii. Cunoaștem îndrăznirea pe care ai dobândit-o prin multe osteneli către Bunul Dumnezeu, Care ți-a ascultat rugăciunile tale. Drept aceea, te rugăm să ne auzi și tu pe noi când cerem ajutorul tău.

Ocrotește bisericile și mănăstirile în pace, întărește credința slăbită de ispitele acestui veac, surpă eresurile, luminează ocârmuitorii, dă vitejie ostașilor, iar nouă tuturor luminează-ne calea mântuirii, ca împreună cu tine în locașurile cele cerești să ne bucurăm în vecii vecilor. Amin.

Troparul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Apărător neînfricat al credinței și patriei străbune, mare ctitor de locașuri sfinte, Ștefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi și din necazuri.

Copiii nu se zidesc cu laude neîntrerupte

Copiii nu se zidesc cu laude neîntrerupte. Devin egoiști și vanitoși. Vor aștepta toată viața să fie lăudați continuu de toți, deși li se spun lucruri neadevărate. Din păcate, astăzi toți au învățat să spună minciuni, și vanitoșii le acceptă, acestea sunt hrana lor. „Spune-mi, indiferent ce, fie minciună, fie ironie”, zic. Dumnezeu nu vrea acest lucru. Dumnezeu vrea adevărul. Din nefericire, nu toți pricep asta, și fac tocmai pe dos.

Când îi lauzi pe copii neîncetat, fără discernământ, îi ispitește vrăjmașul. Le zgândăre iubirea de sine și, obișnuiți de mici cu laudele părinților și ale dascălilor, e posibil să ajungă buni la învățătură, dar care-i folosul? Vor intra în viață asemenea unor egoiști, iar nu asemenea unor creștini. Niciodată egoiștii nu pot fi creștini. Egoiștii vor fi permanent să fie lăudați de toți, să fie iubiți de toți, cu toții să vorbească despre ei numai de bine, lucru pe care Dumnezeu, Biserica noastră, Hristos nu-l doresc.

Extras din: Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, Editura Sophia: Metafraze, București, 2016, pp. 59-60.

Paraclisul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (AUDIO și PDF)

Notă: Acest paraclis a fost pus pe cuvinte după o partitură din Biblioteca digitală a Mănăstirii Stavropoleos din București.

Unde a fost nevoie am comparat textul cu varianta din Ceaslov.

Partitura cu note psaltice poate fi descărcată de la această adresă: bit.ly/paraclis

Înregistrarea audio a Canonului:

©ATOR Iași, 2017

Preotul dă obișnuita binecuvântare:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Iar dacă nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori),
Slavă…, Și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.

Preotul, dacă este, zice ecfonisul:

Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Iar dacă nu este preot, se zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

Doamne miluiește (de 12 ori),
Slavă…, Și acum…

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Apoi: Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă in picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit este duhul în mine și inima mea încremenită înăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Apoi cântăm pe glasul al 4-lea:

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Apoi troparele acestea, glasul al 4-lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu, acum cu deadinsul să alergăm noi, păcătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, dintru adâncul sufletului strigând: Stăpână, ajută-ne, spre noi milostivindu-te; sârguiește că pierim de mulțimea ispitelor; nu întoarce pe robii tăi în deșert, că pe tine, Una nădejde te-am câștigat.

Slavă… Și acum…

Niciodată nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare, a vesti puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat înainte rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? De la tine Stăpână nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăvești din toate nevoile.

Apoi: Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Cântarea I

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

De multe ispite fiind cuprins* alerg către tine căutând mântuirea mea.* O Maica Cuvântului Fecioară,* de supărări și nevoi mântuiește-mă.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Amarele chinuri și tulburări,* de multă mâhnire pornind umplu sufletul meu,* alină-l Fecioară Preacurată,* cu liniștirea cea dată de Fiul tău.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Pre tine ca una ce ai născut,* pe Mântuitorul te rog scapă-mă din nevoi,* că acum venind eu către tine,* îmi întind sufletul mintea și gândul meu.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Cu trupul și sufletul meu bolind,* mă învrednicește cercetării dumnezeiești* și purtării tale cei de grijă* ca una singură Maică a Domnului.

Cântarea a III-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Folositoarea vieții și acoperirea mea,* și scăpare te pun Fecioară tu îndreptează-mă* către al tău adăpost* ceea ce ești întărirea și sprijinitoarea creștinilor pururea.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Risipește mâhnirea ce mi-a cuprins sufletul*, și viforul scârbelor mele stinge-l tu rogu-mă,* că negrăit ai născut,* pe Hristos liniștea lumii,* ceea ce ești Maica Stăpânului tuturor.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Ceea ce ai născut pe Cela ce dă binele,* care este pricina bunătăților tuturor,* dintr-ale Lui bunătăți* și peste mine revarsă,* ca una ce ești fericirea creștinilor.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

În cumplită durere bolind eu greu pururea,* rogu-mă Fecioară Curată dă-mi ajutorul tău.* Că eu pe tine te știu,* comoară de vindecare,* neîmpuținată și necheltuită-n veac.

Apoi aceste stihiri:

Izbăvește din nevoi pre robii tăi, de Dumnezeu Născătoare că toți după Dumnezeu la tine năzuim ca la o folositoare și zid nesurpat.

Caută cu milostivire Preacântată de Dumnezeu Născătoare spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Apoi preotul (sau diaconul) rostește ectenia.
În lipsa preotului, se zice: Doamne miluiește (de 12 ori).

Urmează Sedelna, glasul al 2-lea:

Ceea ce ești rugătoare osârdnică și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare. Cu deadinsul strigăm ție Stăpână Născătoare de Dumnezeu, vino și ne izbăvește din nevoi ceea ce ești una folositoare grabnică.

Cântarea a IV-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Tulburarea și viforul,* chinurilor mele și al păcatelor,* îl îmblânzește Stăpâna mea,* ceea ce ești maica Ziditorului.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Chemând eu îndurarea ta,* dă-o mie ceea ce ai născut nouă,* pe Dătătorul de milă* și Mântuitorul credincioșilor.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Întărirea nădejdilor,* și zid de scăpare noi câștigându-te,* Fecioară Maica Stăpânului,* din nevoi cumplite izbăvește-ne.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Zac în patul durerilor,* și al neputințelor mele pururea,* ci o tu Maică a Domnului,* cu milostivirea ta întâmpină-mă.

Cântarea a V-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Bucură acum* întru tot trista mea inimă,* cu veselie sufletul meu umplând,* ca una ce ai născut bucuria tuturor.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Scapă din nevoi* și de vifore viața mea,* ceea ce ai născut izbăvirea mea,* pe Cela ce covârșește puterea minților.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Fă-mi prea luminat* întunericul păcatelor* cu strălucirea razei dumnezeiești,* ca una ce ai născut lumina cea veșnică.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Vindecă degrab* Preacurată neputința mea* și cercetării tale fă-mă părtaș,* rugând pe Cel milostiv pentru sănătatea mea.

Cântarea a VI-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Pe Cela ce* a scăpat viața mea,* cea ținută întru pierirea morții,* moarte luând de a Sa bună-voie,* de Dumnezeu Născătoare Stăpâna mea,* pe-Acesta roagă-L și acum,* mântuindu-mă de răul vrăjmașilor.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Știindu-te* păzitoarea tuturor* și a vieții mele Fecioară Maică,* tu ce gonești tulburările toate* și asuprelile dracilor, pururea* mă rog ție neîncetat* de cumplirea lor cea rea izbăvește-mă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Avându-te* noi scăpare pururea ca un zid tare Fecioară Stăpână,* scapi din nevoi și mângâi în necazuri,* bucurând grabnic pe toți cu lumina ta,* ci o, Stăpână și acum* de dureri și de nevoi izbăvește-mă.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Zăcând acum* în dureri și chinuri mari* n-aflu trupului meu tămăduire,* ci rugând, chem îndurările tale* de Dumnezeu Născătoare Stăpâna mea,* ridică-mă cu mâna ta* din căderea mea în patul durerilor.

Apoi aceste stihiri:

Izbăvește din nevoi pe robii tăi de Dumnezeu Născătoare, că toți după Dumnezeu la tine năzuim ca la o folositoare și zid nesurpat.

Caută cu milostivire Preacântată, de Dumnezeu Născătoare spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Apoi preotul (sau diaconul) rostește ectenia.
În lipsa preotului, se zice: Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, Și acum…

Urmează Condacul, glasul al 6-lea:

Păzitoarea creștinilor nebiruită, rugătoare către Făcătorul neîncetată, nu trece cu vederea glasurile de rugăciune ale păcătoșilor, ci sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință strigăm ție: Grăbește spre rugăciune și sârguiește spre mijlocire, pururea păzind Născătoare de Dumnezeu pe cei ce te cinstesc pe tine.

Preotul (sau diaconul): Înțelepciune! Să luăm aminte!

Apoi: Prochimenul glasul al 4-lea:

Pomeni-voi numele tău întru tot neamul și neamul.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Dacă este preot, urmează citirea Sfintei Evanghelii.

Apoi se cântă pe glasul al 2-lea:

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Părinte, Cuvântule, Duhule Sfinte, Treime în Unime curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive curățește mulțimea greșelilor noastre.

Stih: Miluiește-ne Dumnezeule după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale curățește fărădelegile noastre.

Sub acoperământul tău de Dumnezeu Născătoare, păcătoșii năzuim și cu lacrimi te rugăm noi nevrednicii. Grăbește ajută-ne în ceasul acesta, de spaima primejdiei celei mult năprasnice, de moarte cumplită și grabnică ca să nu ne săgetăm prin pornire iute înviforată. O, nădejdea noastră strigăm cu umilință noi robii tăi, nu ne trece rugăciunile, ci le împlinește degrab.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ci cerând bun dar primește dăruire către cererea cea de folos.

Prefacerea celor scârbiți, izbăvirea celor neputincioși fiind Născătoare de Dumnezeu Fecioară, izbăvește cetatea și norodul, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, una folositoarea credincioșilor.

Dacă este preot, zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău…
Strana: Doamne miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările… Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice: Doamne miluiește (de 12 ori) și se continuă Canonul:

Cântarea a VII-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Când ai vrut Tu Stăpâne* să așezi mântuirea noastră ca Un Milostiv,* luat-ai întrupare din pururea Fecioara, pentru noi om făcându-te.* Binecuvântat ești Dumnezeul Părinților noștri.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Pre prea mult Milostivul,* Preacurată Fecioară pre care tu L-ai născut,* să-L rogi neîncetat, mântuire să dea sufletelor celor ce cântă Lui.* Binecuvântat ești Dumnezeul Părinților noștri.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Izvor de curățire* și comoară bogată de mântuire tu ești* Fecioară Preacurată și ușa pocăinței celor ce cântă pururea.* Binecuvântat ești Dumnezeul Părinților noștri.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

De trupești neputințe* și de multe păcate fiind cu sufletul plin,* alerg eu cu credință la acoperământul tău fierbinte rugându-mă,* Maica lui Hristos dă-mi vindecare* cu mila ta cea mare.

Cântarea a VIII-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Nu trece Maică* pre cei ce-ți cer ajutorul* și rugându-te cu glas îți cântă* și te preaînalță Curată totdeauna.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Tămăduiește* sufletul meu ce bolește* de dureri și de chinuri cumplite,* ca să te slăvesc cu credință totdeauna.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Tămăduire* bogată verși totdeauna* nouă celor ce-ți cântăm Fecioară* și te preaînălțăm întru toți vecii Stăpână.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Tu Preacurată* gonești pornirea ispitei* și lovirea amarei primejdii,* deci pentru aceasta te laud totdeauna.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălțându-L întru toți vecii.

Pre Împăratul* ceresc pre care îl laudă* îngereștile cete, cântați-L* și preaînălțați-L noroade totdeauna.

Cântarea a IX-a

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Lacrimile mele* să nu le treci ceea ce ai născut pe Hristos,* Cel ce a șters lacrima din fețele tuturor.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,* miluiește-ne pe noi.

Bucură Fecioară* trista mea inimă, tu ceea ce ai pierdut* prin primirea vestirii grija păcatului.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Cu a ta lumină* gonește negura din ale mele simțiri,* cel ce crezând te mărturisesc Maica Domnului.

Și acum și pururea,* și în vecii vecilor. Amin.

Cel ce zac în boală* întru mulțimea păcatelor dă-mi ajutor* și mă întoarce Fecioară în sănătatea mea.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și cu totul nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Pe cea mai cinstită decât Heruvimii și mai prea slăvită făr’ de-asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Apoi stihirile acestea, glasul al 2-lea:

Tuturor le ajuți Preacurată celor ce cu credință aleargă la puternică mâna ta, neavând altundeva păcătoșii către Dumnezeu în primejdii și întristări mijlocitoarea prea bună, cei ce suntem gârboviți de către multe greșeli, Maica Dumnezeului Preaînalt, la tine cu toți cădem din toată nevoia, izbăvește pre robii tăi.

Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.

Tuturor celor întristați bucurie și nedreptățiților sprijin și hrană celor săraci, mângâiere spre străini și celor orbi toiag, cercetare bolnavilor, îndureraților foarte acoperire și-ajutor și Maică celor orfani, Maica Dumnezeului Preaînalt Curată, sârguiește rugămu-ne ție și izbăvește pre robii tăi.

Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău.

Bucură-te Preacurată Fecioară, Cinstitul sceptru al Împăratului Hristos, Bucură-te c-ai crescut strugurele cel de taină; Bucură-te a Cerului Ușă; Bucură-te Rug nears ce luminezi toată lumea; Bucură-te a tuturor bucurie, mântuirea credincioșilor, apărătoarea și scăparea tuturor creștinilor Stăpână.

Slavă…, Și acum…, glasul al 8-lea:

Bucură-te, lauda a toată lumea;* bucură-te, casa Domnului;* bucură-te, munte umbrit;* bucură-te, scăpare;* bucură-te, ceea ce ești sfeșnic* de aur;* bucură-te, Preacurată,* care ești slava creștinilor;* bucură-te, Marie,* Maica lui Hristos Dumnezeu;* bucură-te, rai;* bucură-te, masa cea dumnezeiască;* bucură-te, biserică;* bucură-te, năstrapă de aur;* bucură-te, bucuria tuturor.

În timp ce preotul cădește altarul și poporul, se cântă aceste tropare:

Pre cea decât cerul mai presus și mai strălucită decât razele soarelui, care a stricat blestemul nostru, să o mărim totdeauna cu laude.

De multele mele nelegiuiri îmi bolește trupul și-mi slăbește sufletul meu, ci tu cea cu daruri dăruită cu îndurările tale ajută-mă.

Fecioară și Maica lui Dumnezeu degrabă primește rugăciunea robului tău și fii solitoare către Domnul cu mijlocirile tale Stăpâna mea.

Păgânii rămână muți fără glas, care nu se închină la cinstită icoana ta de Evanghelistul zugrăvită, care se cheamă Îndrumătoarea creștinilor.

Îndură-te mie celui robit, c-afară de tine năzuință alta nu am, cel plin de tot felul de păcate, mă miluiește nădejdea creștinilor.

Cântăm cu osârdie cu un glas, ție lăudată Născătoare de Dumnezeu, ci cu Mergătorul înainte și cu toți Sfinții scăpare solește-ne.

Cu toate oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos și cu Sfinții toți, Fecioară Maică neîncetat mântuire solește-ne.

Apoi: Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…

Și troparele de umilință:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum…

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Preotul (sau diaconul) zice ectenia. Apoi preotul face otpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

***

Rugăminte sau Dialogul lui Dumnezeu cu sufletul omului

de Ieromonah Rafail Noica

«Nu-mi spune nimic. Îți cunosc mizeria, necazurile, luptele și ispitele sufletului tău, așa cum ești tu! Dă-mi inima ta! Dacă o să aștepți să devii un înger că să mi te dăruiești intru iubire, atunci n-ai să mă iubești niciodată.

Chiar când ești laș, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei și în săvârșirea dragostei și a sfințeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu îți dau voie să nu Mă iubești. Iubește-Mă așa cum ești tu!

În orice moment și în orice situație te-ai afla, în credincioșie sau în trădare, în râvna sau în uscăciune, tu iubește-mă așa cum ești. Eu vreau să Mă poți iubi din puțina și săraca ta inima. Dacă voi aștepta până când vei fii desăvârșit, atunci n-ai să Mă iubești niciodată. N-aș putea Eu, oare, să fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un înger care să strălucească de curăție și dragoste?

Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care am creat toate și pot totul? Omule, ți-ai dat tu viața pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Mă lași să te iubesc? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, Eu îți vreau inima, care este locașul Meu.

Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar până atunci, iubește-Mă așa cum ești tu, fiindcă Eu te iubesc cu toate că ești așa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine să se nască din puțina și săraca ta inima; din adâncul neputinței și al murdăriei tale. Eu te iubesc și când ești slab și necurat.

Nu vreau o dragoste izvorâtă și hrănita din mândria „virtuților” tale, ci dintr-o inimă smerită pe care o pot curăți oricând. N-am nevoie de „virtuțile” tale, de talentele tale, de înțelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubești și să lucrezi cu dragoste pentru Mine.

Nu „virtuțile” tale doresc; dacă ți le-aș da, tu ești așa de slab și mândru, încât aș hrăni amorul tău propriu și nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu Mă cauți și stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!

Unui fier negru flăcările unui foc nu numai i-ar curăța rugină, dar l-ar face incandescent. Iubește-Mă deci, și păcatele se vor arde, și tu vei fi fericit.

Iubește-Mă nu numai ca să fii curat, asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngrijora de asta.

Aș putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu; tu ai să fii slugă rea și nefolositoare și neputincioasă. Am să-ți iau și puținul pe care tu te încrezi că-l ai. Eu te-am făcut din iubire, și pentru ca să-ți dau iubirea, fără ca tu să-mi poți da ceva.

Nu încerca să-Mi plătești iubirea prin nimic, asta Mă doare atât de mult la tine.

Iubește-Mă în dragostea Duhului Meu și fără motive. Nu mai sta departe de Mine; îți lipsește nu sfințenia – pe care numai Eu ți-o pot da – ci o inimă gata să mă iubească oricând și până la capăt.

Astăzi Eu stau la ușa inimii tale ca un cerșetor, Eu singurul și adevăratul Împărat și Domn. Eu bat și aștept.

Grăbește-te să-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv întinăciunea și sărăcia ta. Dacă ți-ai cunoaște-o până-n adânc și deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu și acum să te îndoiești de dragostea ce o am Eu pentru tine.

Crede că Eu pot totul și tu nu poți nimic fără Mine; doar păcatul ești în stare să-l faci fără ajutorul Meu.

Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci altfel voi fi nevoit să te las în cădere în măsură cu care tu te apreciezi.

Nu te frământă că n-ai „virtuți”. Am să-ți dau Eu Sfințenia Mea. Deschide-ți inimă prin pocăință și Mă primește în potirul sufletului tău prin Trupul și Sângele Meu, pe care în dar ți-L dau la Sfânta Liturghie. Atunci o să te fac să înțelegi totul și să mă iubești mai mult decât îți poți închipui.

Lasă să curgă Sângele Meu în sângele tău și să bată inima Mea în inima ta.

Eu ți-am dat-o pe Sfânta și Preacurata Mea Maică. Lasă să treacă totul prin inima Ei curăță, încât să poată mijloci pentru tine.

Orice s-ar întâmpla, nu aștepta nicidecum să devii sfânt, ca pe urmă să Mă iubești. În acest fel tu nu m-ai iubi niciodată.

Și acum, du-te.
Eu sunt cu tine!»

Lectura: Arhidiacon Adrian Mazilita

Ectenii pentru Catedrala Mântuirii Neamului

La Ectenia mare: „Pentru ca să binecuvânteze lucrările ce se săvârșesc la zidirea Catedralei Mântuirii Neamului întru slava lui Dumnezeu și spre ocrotirea poporului român și cu bună sporire să fie aduse la bun sfârșit, cu harul și cu lucrarea Preasfântului Duh, Domnului să ne rugăm”.

La Ectenia întreită: „Încă ne rugăm pentru ctitorii, binefăcătorii și miluitorii Catedralei Mântuirii Neamului și pentru toți ziditorii și lucrătorii care se ostenesc cu înălțarea acesteia, pentru sănătatea, mântuirea și ajutorul lor”.

Învățați-i pe copii să ceară ajutorul lui Dumnezeu

E nevoie de prudență când încurajați copiii. Copilului nu trebuie să-i zici: „O să reușești, ești important, ești tânăr, ești curajos, ești perfect!…” În felul acesta nu-ți ajuți copilul. Îi puteți spune să se roage. Să-i spuneți: „Copilul meu, darurile pe care le ai, Dumnezeu ți le-a dat. Roagă-te să-ți dea Dumnezeu putere ca să le cultivi și să izbândești. Să-ți dea Dumnezeu harul Său!” Aceasta-i desăvârșirea: să învețe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu în orie privință.

Extras din: Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, Editura Sophia: Metafraze, București, 2016, pp. 55-56.

„Sfințenia părinților îi mântuie pe copii”

Să te rogi și, când e nevoie, să le vorbești copiilor cu iubire. Mai multă rugăciune și mai puține cuvinte. Multă rugăciune și puține cuvinte față de toți. Să nu devenim sâcâitori, ci să ne rugăm în taină și abia apoi să vorbim, iar Dumnezeu ne va adeveri lăuntric dacă ceilalți sunt de acord cu ceea ce spunem. Dacă nu sunt de acord, nu vom insista [să ne spunem părerea]. Ci doar ne vom ruga în taină. Căci și numai simplul fapt de a vorbi poate supăra, făcându-i uneori pe ceilalți să se împotrivească și să-și arate indignarea. De aceea e mai bine să ne adresăm tainic inimii celorlalți, și nu urechilor lor, cu ajutorul rugăciunii.

Ascultă ce-ți spun: mai întâi să te rogi și apoi să vorbești. Așa să faci cu copiii tăi.

Extras din: Sfântul Porfirie Kavsokalyvitul, Sfaturi despre creșterea și educarea copiilor, Editura Sophia: Metafraze, București, 2016, pp. 42-43.

Când cade Paștele?

Pascalia reprezintă data la care se sărbătorește în fiecare an praznicul Învierii Domnului (Paștele). Această dată se calculează după o formulă stabilită în anul 325 la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Atunci s-a hotărât ca Paștele să fie sărbătorit în prima duminică de după lună plină de după echinocțiul de primăvară. Dacă această dată coincide cu paștele iudaic atunci sărbătoare ortodoxă se decalează cu o săptămână. Tot în 325 s-a stabilit ca Patriarhia Alexandriei să fie cea care în fiecare an calculează și transmite tuturor celorlalte patriarhii data Paștelui.

În 1923 când a fost îndreptat calendarul s-a hotărât ca Paștele să fie sărbătorit în continuare pe vechiul stil pentru a rămâne aceiași dată a Învierii Domnului în toată lumea ortodoxă.

  • 2017 – 16 aprilie
  • 2018 – 8 aprilie
  • 2019 – 28 aprilie
  • 2020 – 19 aprilie
  • 2021 – 2 mai
  • 2022 – 24 aprilie
  • 2023 – 16 aprilie
  • 2024 – 5 mai
  • 2025 – 20 aprilie

Care sunt cele 9 Fericiri?

  1. „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
  2. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
  3. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
  4. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
  5. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
  6. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
  7. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
  8. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
  9. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.”

Extras din Biblia sau Sfânta Scriptură, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului biblic și de misiune ortodoxă, București, 2008, Evanghelia după Matei, capitolul 5, versetele: 3-12.

« Older posts Newer posts »

© 2017 Ortodoxia

Theme by Anders NorenSUS ↑